Despre capacităţile mele

Era în primăvara anului 1994. În grupul meu de amici se discuta despre clarviziune, ghicit şi alte subiecte pe această temă aflată în vogă atunci. Unul dintre noi şi-a adus aminte că în împrejurimi se află o ghicitoare în cafea. Atât ne-a trebuit, am făcut cafeaua şi la ghicitoare. Când am ajuns, aceasta ne aştepta în poartă, ne salută şi ne invită în casă unde erau atâtea scaune câţi intrasem. Ghicitoarea era o femeie la aproximativ 35 de ani, încă frumoasă şi cu niste ochi albastru azuriu de te simţiai hipnotizat când erai în direcţia lor… Despre ghicit, a fost ceva ireal, ţinea ceaşca de cafea acoperită de podul palmei, iar privirea o simţiai în tot corpul şi vorbea despre tine, despre trecutul tău de parcă ar fi trecut ea prin experienţele tale. Viitorul ghicit atunci ne-a distrat, dar seara când unuia dintre noi i-a spus că o să-l sune soţia, aflată în alt oraş şi o să-l anunţe că este gravidă, ceea ce s-a întâmplat, a fost şocant. Tot ce ne-a zis de viitor s-a confirmat, atât la mine cât şi la ceilalţi, atât ce am aflat de la ei. Atunci când eram la ghicitoare am întrebat-o despre ea şi capacitatea ei de ghicit. Ne-a povestit că este din Mehedinţi, aici locuia în chirie cu soţul ei ce găsise de lucru în zonă, şi ghicitul este ceva din familie, prin faptul că femeile de pe linia mamei au această capacitate. Nu a cerut bani, nu a primit bani pentru asta şi nu îţi mai ghicea cu altă ocazie. Îi făcea plăcere să cunoască oameni noi. După explicaţiile ei, atunci când atingea un lucru folosit de cineva, simţea că pe acea persoană o cunoaşte, îi ştia poveştile aşa cum stim noi despre un cunoscut apropiat….

De ceva vreme am observat că şi eu stiu ce găndeşte cineva…

Vrei sa vezi de ce sunt capabilă ?

În  doar o  clipă … …vei  fi  martorul  a  ceva  cu  adevărat  ciudat…

Deşi  sunt convinsă că nu ma crezi, vei  vedea  că …
pot face o conexiune telepatică prin intermediul monitorului, 
pentru a vedea în interiorul minţii tale.

Nu te cunosc,
Nu pot vedea cartea pe care ai ales-o…
…dar ştiu exact cartea care se află în mintea ta…

  

 Nu  te  cunosc,
Nu  pot  vedea  cartea  pe  care  ai  ales-o…
…dar  ştiu  exact  cartea  care  se  află  în  mintea  ta…  Pentru a afla  APASĂ AICI

 

Am început campania

Nu-mi dau seama dacă taxele erau pentru PD-L…

buburuza la Veneţia

 

Pentru fiecare fotografie ar fi câte ceva de spus. Cu toate aceste, mie îmi plac mai mult cuvintele spuse de alţii. Dacă nu v-am plictisit suficient cu Veneţia, aştept comentariile voastre cu privire la poze.

Câteva precizări: buburuzele şi gândăceii erau din celebra sticla de Murano, manechinul de la Chanel încerca să se aplece ca să ia mărunt din portofel şi să-i dea românului care cânta la acordeon, în ziarul pe care-l citeam ( :P) scria de Mutu… de la Fiorentina, da!

Veneţia… şi vorbele se pierd în mulţime

În afară de “frumos”, “am văzut şi eu asta”, “ce urât miroase acolo”, “ce clădiri pline de mucegai”, am auzit tot ce se poate. Mie mi-a plăcut.

Viaţa are PRIORITATE!

Nici nu pot, dar nici nu vreau să comentez imaginile. Fac o singura precizare: s-a petrecut în 27.04.2008.

Promit!

Am venit! Am fost un pic la Veneţia, aşa cum vă ameninţam acum ceva vreme. Îmi întind un pic buclele pe o pernă şi review cu amănunte…

Muah!

Review:

Aşa cum v-am ameninţat, am fost la Veneţia.

Pe capitole, ar suna aşa:

1. Am ieşit din minunata ţară în minunata Duminică a Învierii. Cu greu şi-a făcut milă unguroaica de la vamă să ne lase să trecem. În timp ce tot poporu’ prezenta cam aceleaşi documente, respectiv actele de identitate, pe mine m-o fi văzut mai prost îmbrăcată şi mi-a cerut  şi talonul maşinii. Ups, nasol! Pen’ că n-am sesizat că n-am mai dat pe la revizie de prin 2005. Booooon. A venit românu’ în ajutorul distinsei. Zice: “ia treceţi în parcare, că încurcaţi traficul aci şi căutaţi în portofelul ală că e ceva galben! Tre’ să fie, vă spun eu că aveţi! Dacă nu, vă întoarceţi la Nădlac şi faceţi verificarea.” Cu greu m-am prins că cea mai galbenă chestie pe care o aveam în portofel, era bancnota de 50 de euro. M-am gândit în fel şi chip, dar nu mi-a trecut prin cap că va fi nevoie să-i dau mielul unguroacei, chiar în ziua de Paşte.

Să nu ucizi

 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 
  2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor. 
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. 
  4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte. 
  5. Cinsteşte pă tatăl tău şi pe mamă ta, că bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.  
  6. Să nu ucizi.  
  7. Să nu fii desfrânat. 
  8. Să nu furi. 
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotrivă aproapelui tău. 
  10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.  

Mă gândesc la acest “să nu ucizi” şi-mi amintesc vecinele făcând coadă la avorturi, imediat după Revoluţia din 1989. Mă întreb care-i drumul cel drept: să faci un copil, în ciuda faptului că nu ai ce-i pune pe masă şi nici nu ai garanţia că el singur se va descurca într-o zi sau să încalci porunca Lui Dumnezeu, făcând un avort?

De ce am dat-o afară pe secretară…

Mi-a plăcut asta:

Acum două săptămâni a fost ziua mea. Când m-am trezit dimineaţă nu mă simţeam prea bine dar speram că soţia o să-mi cânte “Mulţi ani trăiască…” şi eventual o să-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineaţă… Copiii şi ei s-au aşezat la micul dejun fără să mă felicite. 

  Am ajuns deprimat la birou, când am intrat pe uşă, secretară plină de euforie mi-a zis “La mulţi ani!”… 

  M-am simţit un pic mai bine, măcar ea şi-a adus aminte de ziua mea… 

  Am lucrat normal şi spre dezamăgirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite. Aproape de prânz secretara a intrat la mine în birou şi mi-a zis:”Ce ar fi să mergem să mâncăm împreună”I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o în toată ziua şi am acceptat. 

  Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine, am băut şi ne-am distrat de minune. În maşină, în drum spre birou, ea mi-a zis: “Într-aşa o zi specială de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine Vino la mine acasă şi continuăm să ne distrăm!”… “Bine!” am zis “hai, şi aşa mai bem câte un păhărel”… 

  Odată ajunşi în apartamentul secretarei mi-a zis: “Sper că nu te deranjează dacă am să mă simt mai ‘comoda’ “… “Nuuuu, nici o problemă” i-am răspuns, iar în sinea mea mă gândeam că o să fie o experienţă interesantă !…….

  Ea a intrat în dormitor şi după câteva clipe a ieşit…….. cu un un tort imens cu lumânări, urmată de soţia mea, copiii, prieteni şi rude, care cântau în cor “La mulţi ani!” …iar eu stăteam că un idiot în curu’ gol, în mijlocul sufrageriei… 

  Asta e motivul pentru care am dat-o afară pe secretară… 

  Cu sentimentele mele nu se joacă !!!

Nefiind, lipsesc!

Nefiind, lipsesc vreo neşte zile şi doar vă citesc pe toţi, în fuga mare. De la examene mi se trage.

Vă las o crenguţă de liliac aici http://www.trilulilu.ro/apomise/7dafaf7258351d

şi o pădure de doruri http://www.trilulilu.ro/eleala2006/c9dc09ea563317

de nervi…

Unii sunt absolut drăgălaşi. click aici! Musai cu sonor…