Am venit! Am fost un pic la Veneţia, aşa cum vă ameninţam acum ceva vreme. Îmi întind un pic buclele pe o pernă şi review cu amănunte… 
Muah!
Review:
Aşa cum v-am ameninţat, am fost la Veneţia.
Pe capitole, ar suna aşa:
1. Am ieşit din minunata ţară în minunata Duminică a Învierii. Cu greu şi-a făcut milă unguroaica de la vamă să ne lase să trecem. În timp ce tot poporu’ prezenta cam aceleaşi documente, respectiv actele de identitate, pe mine m-o fi văzut mai prost îmbrăcată şi mi-a cerut şi talonul maşinii. Ups, nasol! Pen’ că n-am sesizat că n-am mai dat pe la revizie de prin 2005. Booooon. A venit românu’ în ajutorul distinsei. Zice: “ia treceţi în parcare, că încurcaţi traficul aci şi căutaţi în portofelul ală că e ceva galben! Tre’ să fie, vă spun eu că aveţi! Dacă nu, vă întoarceţi la Nădlac şi faceţi verificarea.” Cu greu m-am prins că cea mai galbenă chestie pe care o aveam în portofel, era bancnota de 50 de euro. M-am gândit în fel şi chip, dar nu mi-a trecut prin cap că va fi nevoie să-i dau mielul unguroacei, chiar în ziua de Paşte.
Ieşi afară, copile cu părul bălai…
bubu ai lipsit ca mult…..asta e dezmat…..nu gluma, pai altii in campanie agricola de vara si tuuuuuuuuuuu
asta e tata…..nu-i dreptate pe lumea asta!!!!!
hai că pun curcubeul motanes…
pisicuta, las-o mai uşor. Uite, a înflorit Rapiţa
ei……bubu…..am vazut rapita crescand…….inflorind…ce mai…in toata splendoarea ei, ca la noi la tara….asta e! nu venetia, ci colea…….fratii nostri
Păi… se vede clar că şi eu tot într-o campanie am fost. În campania de pozat rapiţa, curcubee şi porumbee
Dom’le deci.. aaa..
REVIZIA!
Deci dar.. dumneavoastra chiar va bateti joc de lege doamna? Dar unde va credeti?
Acum, tot ce se poate, insa eu am avut o experienta si mai comica. Trec de romani fara niciun fel de intrebari, doar la o viteza rezonabila si ajung in dreptul punctului de trecere a frontierei ungar. Ca prostul, din cele 2323477664273649283 de locuri pe unde puteam trece, marcate cu “cetateni (mmm)UE”, il aleg pe cel mai prost, anume unul strajuit constiincios de 2 vamesi maghiari. Vamesii sunt cei care va(.)muiesc. Fiind singurul loc cu strajeri, am incetinit si am frinat in fata lor, s-au uitat la mine si mi-au zimbit. Zic: ceva e necurat, astia nu stiu sa zimbeasca! inseamna ca ii string pantofii si au nevoie de ceva mai lejer. Cu toate astea, daca vad ca nimeni nu imi cere sa ma opresc, dau sa plec. Ma pun in miscare si se aude: “aloo! ba! stai!” intr-o perfecta limba materna. Ma opresc, vine ungurul si zice: nu stii sa dai actele? Eu, in nesimtirea mea, intreb: da’ de ce, mi-ai cerut tu si nu ti-am dat?. el zice: e hai ca habar nu ai tu de reguli. eu continui in nesimtire: regula spune ca eu trebuie sa opresc daca barierele sunt lasate pentru ca in general pentru mine, cetatean european, aici nu e punct de frontiera, ci, doar daca e cazul, un punct umil de control.
S-a enervat. A spumegat. M-a injurat in maghiara. Si fapt pt care am petrecut 10 minute la control de acte, uitat prin masina, etc. La sfirsit i-am adresat un “kosonom (= multumesc) tzarane!” Si am fugit. Repede :d.
Revenim la revizie. politia rutiera poate avea voie sa intrebe. Alde unguri nu pt ca oricum nu cred ca ii interesa pentru ca nu cred ca te pot amenda in lipsa reviziei facute in Romania.
Emigrare placuta, nu in UNGARIA!