Recunosc, n-am fost o elevă cu rezultate deosebite, dar mi-au fost dragi cei care au prins unele lucruri din mers şi cei care, pur şi simplu au stat cu burta pe carte până au învăţat de zece. Cu toate astea mi se pare o tâmpenie să înveţi lucruri care nici nu îţi plac şi nici nu îţi folosesc. S-a dovedit de multe ori că românii sunt printre premianţi la învăţatură, dar repetenţi la practică. Mai mult, copii care au avut merite deosebite, s-au trezit peste noapte şomeri într-o Românie în care nu se ştie ce au devenit după absolvirea unui liceu… de mate-fizică, spre exemplu. Maşinăria cu taste, de care unii am devenit dependenţi, şi-a găsit utilizarea şi în domeniu educaţiei, repartizând în stânga şi dreapta elevi care n-au nicio înclinaţie spre profilul spre care au fost repartizaţi desigur, conform calculatorului. E clar că părinţii sau elevii nu pot decât să urle la calculator că a ales aşa.
Mh! Azi nu mă supăr pe calculator, ci îmi vărs năduful pe un profesor. Personajul în cauză, a nimerit absolut întâmplător, o elevă căreia îi plac limbile străine, literatura, geografia şi toate câte cele mai sunt sub soare, însă nu şi istoria. Ana (fiindcă e obligatoriu să aibă un nume) a prins atât de bine unele lucruri de pe la şcoală, încât la finalul anului, de la un capăt la celălalt al catalogului, nu puteai citi decât 10 (zece). Doar la istorie erau doar absenţe. Nicio notă. La cele 7 ore pe care le-a prins, din toate câte au fost de-a lungul semestrului, şi-a fluturat mână, aproape să-i scoată ochii profesorului, în speranţa unei note. N-a fost să fie. Şi Ana, cu zecele ei în linie dreaptă, cu rugăminţile şi lacrimile la picioarele istoricului profesor, n-avea notă. Urmează bacul. Pentru cei mai buni, se va găsi loc sub soare, graţie minunatei maşinării cu taste. Vara asta va fi una exclusiv istorică pentru Ana. Cu sufletul mutilat de tentaţiile sexuale ale profesorului, cu povara lacrimilor înnodate în barbă ale mamei, cu dojana tristă a tatălui frustrat că n-a trecut şi în ultimele 3 săptămâni pe la şcoală, Ana va deveni expert în istorie.
S-a frânt un vis. Lângă trupul firav al Anei s-au alăturat aripile stâns lipite de nicio speranţă. În loc de zâmbetul gloriei primului loc la Filologie, zărim degetul întins al colegilor, cunoştinţelor, prietenilor şi neprietenilor care-i vor stigmatiza nefericirea: “O ştii pe Ana? Uite-o! E fata cu părul de aur şi ochii ca marea. A rămas la istorie. Păcat. Cred că se va pierde…”
Trimite-mi pe mail numele profesorului, şcoala şi oraşul! Vreau să mă piş pe el după ce-l calc în picioare.
Violenţa este câteodată singura soluţie. Doamne, iartă-mă, dar să ne aducem aminte şi de secvenţa în care Iisus Hristos s-a supărat pe vânzătorii din Templu şi i-a izgonit cu lovituri de bici!
“Domnule Profesor” – vorbe ce trezesc amintiri. Unele placute altele …. nici nu-ti vine sa le amintesti. Pentru unii “Domnule Profesor” este un titlu de care nu sunt vrednici, dar se umfla ca un balon cand le zici „Profesore”. Am intalnit profesori ce-si merita acest titlu de onoare. Oameni de la care ai ce invata, care te pot forma si slefui. Oamenii ce fac caractere. Caractere ce pot supravetui cu fruntea sus in viata. Sunt sigur ca si elevul a gresit. Este normal ca un copil sa greseasca si de aceea trebuie indrumat de cei care au puterea asupra lor. Aici este problema, sa ai puterea asupra cuiva. Aceasta putere se afla de multe ori in mana unor indolenti, zbiri, incapabili si maniaci sexuali ce o folosesc doar pentru interesul lor. Clar ca sunt indignat de aceasta situatie, inca nu sunt un resemnat si trebuie ca pe langa „a lua atitudine” sa facem si ceva concret. Bubu inca ceva, cum s-a rezolvat situatie fetei?
@motanes
Nu agreez violenţa. Sunt la fel de indignată ca şi tine. Fiind vorba de un cadru didactic, era de preferat o discuţie…
@clar_sigur
din câte cunosc, încă nu s-a rezolvat. Deşi prefer să am informaţia greşită…
Fiind vorba de un cadru didactic, n-ar fi trebuit să se ajungă aici.
Eu, care am fost la clasă de istorie, nu mai ştiu nici între ce ani a domnit Ţepeş, de exemplu. şi nici nu mă agit pe motivul ăsta, chiar nu mă interesează. Pe idiotul ăla care se vrea profesor, l-aş exclude din învăţământ. Scurt. Şi din păcate, am avut cel puţin 5 “profesori” în şcoală care ar merita acelaşi lucru.
@ motanes
ce`i cu tine de faci atatea referiri la cele sfinte?
Destul de trista povestea….dar uneori lucurile nu sunt chiar asa de simple. Oare nu e putin mai complicata povestea? Caci o persoana care are o multime de 10, are “acces” la unii din profesorii care i-au dat acele note.
Draga Mary ar fi trebuit sa te faci scriitoare…….
imi pare rau sa fiu Gica-contra dar eu nu vad decat doua variante ale acestui caz:
1. profesorul e de vina – e un nemernic, un cretin, un idiot, un obsedat sexual si a nedreptatit fata. fata, daca stia ca dreptatea e de partea ei, trebuia sa faca sesizari, reclamatii, intai la directiunea scolii si apoi mai departe, la inspectorat. faptul ca nu a facut nimic (lacrimile si rugamintile nu pot fi contabilizate) imi dau de inteles ca fata cu părul de aur şi ochii ca marea se stia si ea vinovata
2. spuneai ca la istorie nu avea nici o nota, doar absente. well…painea lui Dumnezeu sa fii si tot nu prea ai cum sa dai note unui elev invizibil. spuneai ca a fost totusi sapte ore in care nu a fost ascultata. as vrea si eu, ca profesor, sa ma duc sapte zile pe semestru la scoala si totusi sa mi se dea salariul intreg.
restul discutiei, cat de folositoare e cunoasterea istoriei propriului popor si cat de buni suntem noi la teorie dar mai putin la practica, e absolut inutila: asta e sistemul de invatamant si atata timp cat nimeni nu face nimic sa-l schimbe nu prea avem dreptul sa ne plangem.
Nu este un caz izolat. Periodic apar astfel de relatari in presa. Cred ca este o problema de fond, comportamentul profesorilor (in general, al oamenilor) fiind consecinta sistemului in care actioneaza.
Opinia mea este ca pina in momentul in care nu se va schimba fundamental relatia dintre institutiile de invatamint si beneficiarii acestora, nimic nu va putea motiva si responsabiliza funizorii de educatie. Orice masura coercitiva de pedepsire a profesorilor cu acest tip de comportament nu va avea ca efect decit sporirea paranoiei din invatamint.
Important este ca pe piata educatiei (educatia este un serviciu oferit pe o piata), beneficiarii sa poata selecta si recompensa acele scoli care le ofera servicii cit mai apropiate de dorintele lor. Dar aceasta presupune un sistem de competitie reala intre scoli, in care clientii (parintii, studentii) recompenseaza scolile bune platind contravaloarea serviciului si sanctioneaza scolile cu o calitate redusa a serviciului prestat (actul didactic) neinscriindu-si copii (neinscriindu-se) la acestea. Dar asta presupune privatizarea educatiei, iar principala problema ar fi ca multi copii din familiile sarace nu vor avea acces la educatie, desi unii vor primi burse.
Aceasta problema a fost rezolvata de Milton Friedman, prin crearea unui model economic al sistemului de educatie in care scolile sint privatizate, competitia dintre acestea sporeste calitatea serviciilor, recompenseaza profesorii buni si sanctioneaza obiectiv orice situatie aberanta precum cea descrisa in articolul de pe acest blog, oferind posibilitatea si copiilor din familiile sarace sa aiba acces la educatie. Statul continua sa impoziteze cetatenii pentru educatie, dar ofera parintilor vouchere cu care pot plati educatia copiilor lor. Superioritatea sistemului este generata de competitia dintre institutiile de invatamint.
Cred ca sistemul voucherelor in educatie este cel mai potrivit in situatia actuala din Romania, toate celelalte „reforme” nefiind altceva decit improvizatii aiuritoare, carora profesorii, dar si parintii, au inceput sa li se opuna.
O alta problema este reprezentata de rolul diplomelor in educatie, care au transformat piata educatiei dintr-o piata a informatiilor, intr-una a hirtiilor (diplomelor), dar asta este o alta discutie.
@ritchiu
şi eu l-aş executa, însă nu găsesc mijloace… Poate se va sesiza cineva la un moment dat…
@motanes
vezi că eşti în urmă cu răspunsurile pentru domnişoare
@cel mai misto tip din Romania
obişnuită să nu plângă pe umerii vreunui profesor, a lăsat lucrurile aşa până s-a ajuns aici. Nu spun că nu e vinovată, însă mi se pare incorect să-i executăm sufletul doar pentru că nu-i place istoria.
@Dany_espana
Zău că m-aş face! Nu-mi lipseşte decât talentul
@Oana
Eu chiar că aş face ceva unui astfel de sistem, doar că n-am de unde să încep. Începi tu, ca să subscriu şi eu?
@liberalu’ nepenelist
voucherele în educaţie – o soluţie pertinentă şi obiectivă. Ce păcat că despre astfel de lucruri vorbim pe un blog aproape anonim iar pe cărările parlamentului şi ale ministerului educaţiei se foiesc indivizi care nici n-au auzit despre aşa ceva…
liberalu’ nepenelist, faptul ca frecvent apar astfel de cazuri in presa e complet irelevant. presa vaneaza scandaluri si, cand nu gaseste, le mai si fabrica. frecvent apar cazuri de viol in presa si asta nu inseamna ca 90% din romani sunt violatori, nu? calitatea procesului de invatamant nu trebuie judecata dupa stirile de senzatie din presa, sa fim seriosi!
asta nu inseamna ca nu exista o problema (sau mii de probleme) in sistemul nostru educational. ca profesor le vad si le traiesc zilnic. nu vreau sa iau apararea leprelor din invatamant care-si zic profesori. dar ma seaca la lingurica atunci cand vad cum dupa un singur caz se arunca laturi in toti profesorii sau cum elevii isi trag spuza pe turta lor chiar si cand nu au dreptate.
autoarea articolului spunea ceva de “sufletul mutilat de tentaţiile sexuale ale profesorului”. daca e adevarat, mi se pare monstruos ca sa ne plangem ca nu i-a incheiat nu stiu ce medie dar sa amintim, asa…in treacat, de niste abuzuri sexuale. toate astea imi dau mie de inteles ca toata povestea e cusuta cu ata alba si ca, de fapt, don’soara n-a avut chef de istorie intr-a XII-a si pur si simplu a fost lasata cu media neincheiata. big deal! dar, nimeni nu mai sta sa judece ce si cum: profesorul e un monstru, “mă piş pe el după ce-l calc în picioare” si alte asemenea…
da, sunt convinsa ca profesorul a gresit: n-a reusit sa-si faca materia destul de interesanta astfel incat sa-si atraga elevii la ore. dar in rest articolul nu m-a convins de alte greseli ale respectivului profesor…
buburuza75, imi cer iertare ca abuzez de blogul tau si de articolul tau si ca ma labartez aici in fel de fel de critici. si imi cer iertare daca povestea ta e adevarata si, intr-adevar, un suflet de copil plange acum trist ca nu e in rand cu lumea din cauza unui bou obsedat sexual. doar ca povestea ta nu m-a convins, that’s all…
din nefericire n am gasit in dictionar despre buburuza… dar mai am un dictionar care inca nu l-am postat si poate acolo.. e ceva..;))
multumesc pentru vizita ! si dragut blog
@oana, in masura in care apar in presa si cazuri reale, articolele respective prezinta abuzurile unor cadre didactice. Inceputul mesajului tau este un Argumentum Ad Hominem extins la un domeniu de activitate, in acest caz presa: daca un profesor agreseaza un elev iar informatia apare in presa, intreg cazul este irelevant pentru ca presa este mincinoasa. Asadar, afirmatia ta: “faptul ca frecvent apar astfel de cazuri in presa e complet irelevant”, reprezinta o exagerare.
Insa eu nu inteleg mesajul tau! Cred ca nu ai citit in intregime ce am scris sau nu ai citit cu atentie. Nu am scris niciun moment ca profesorii sint vinovati de situatia din invatamint, comportamenul lor, mai mult sau mai putin aberant, este consecinta fireasca a sistemului in care actioneaza; mai exact, a regulilor formale si informale existente in domeniul invatamintului.
Ceea ce am incercat sa arat eu, a fost ca, in prezent, nu exista un sistem obiectiv de sanctionare si recompensare a institutiilor de invatamint in functie de calitatea serviciului prestat. Ai scris ca, in invatamint, calitatea ” nu trebuie judecata dupa stirile de senzatie din presa”. Sint perfect de acord! Dar cine ar trebui sa stabileasca ce reprezinta calitatea pe piata educatiei? Profesorul? Directorul scolii? Vreun “specialist” din M.E.C.?
Pe orice piata calitatea bunului/serviciului oferit este stabilita de beneficiar! Scolile sint furnizori iar clientii sint oamenii care vor sa dobindeasca anumite cunostinte/deprinderi pe care le considera utile, care le ofera o satisfactie; in cazul minorilor, clientii sint parintii acestora.
Absurditatea cea mai mare a sistemul de invatamint contemporan este ca nu beneficiarii sint cei care evalueaza calitatea serviciului prestat (actului didactic). In orice alt domeniu, clientul este cel care decide calitatea bunului/serviciului primit si il recompenseaza pe furnizor. Pe piata educatiei, cel care presteaza serviciul, este si cel care ii determina calitatea. E pe de-a-ndoaselea!
In prezent, educatia este privita de majoritatea cetatenilor ca o „obligatie sociala a fiecarui om pentru propasirea patriei”,” o datorie a generatiilor”, s.a.. In realitate, fiecare om incearca sa-si satisfaca dorintele/nevoile/trebuintele cit mai complet cu o alocare minima de resurse. Educatia este o investitie in propria capacitate de munca (capitalul uman), prin care indivizii isi pot satisface dorintele in viitor, un mijloc de productie apartinind fiecarui om. In concluzie, educatia este un bun privat.
spui ca beneficiarii ar trebui sa fie cei care sa judece calitatea invatamantului. ar fi ok atata timp cat beneficiarii ar fi destul de maturi incat sa poata sa-si vada propriul interes. dar pentru multi un profesor “bun” e cel care sta la glume cu ei, nu prea vine pe la ore, da note mari si-i invoieste cand vor ei.
nici parintii nu prea pot evalua corect calitatea serviciului oferit pentru ca in societatea romaneasca de azi nu prea exista o legatura intre nivelul si calitatea studiilor si garantia succesului in viata. nu cred ca sunt multi parinti care sa gandeasca: “daca mi-as fi dat copilul la o scoala mai buna, acum ar fi mai fericit/mai bogat/mai avansat in cariera, etc.” mai mult, succesul in viata depinde de atatea alte lucruri incat ar fi absurd sa invinovatesti sau sa pui succesul unui om pe seama unei scoli absolvite…
si atunci ramane sa ne evaluam noi intre noi. si normal ca ne dam numai note bune, nu?
ritchiu, şi eu, ca şi tine, am terminat la clasă de istorie liceul. Şi tot aşa ştiu istorie!:D
motanes, am râs cu lacrimi la reacţia ta la textul lui bubu. Adică pe când eu terminam de citit articolul, şi pregăteam o replică acidă, în calitate de doamnă consternată, cu patalama de “cadru didactic” pe undeva, prin sertar, tu cum ar veni ţi-ai dat chiloţii jos şi i-ai arătat curul. Direct. Şi la obiect!
)
Uite de asta biata iubika nu mai înţelege nimic. Întâi vii şi ne aghezmuieşti cu pilde biblice, apoi îţi pui sutana în cap taman când devenisem şi noi pioşi
bubu, eu în locul fetei, îi organizam poftitotului de crudităţi un flagrant.
Buburuza, nu dau răspunsuri la puncte de vedere. Fiecare are dreptul la opinie